Când eram mică, una dintre prăjiturile mele preferate era eclerul: blat crocant, crema care ți se topește în gură și neapărat glazură de ciocolată!
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Doar ca eclerele din copilărie sunt astăzi… ecleruri.
Am învățat și m-am obișnuit cu asta. M-am obișnuit atât de mult, încât îmi sar imediat în ochi orice ”eclere”, care mai apar rătăcite pe la vreo cofetărie sau chiar la televizor.
Deși, recunosc, le întâlnesc din ce în ce mai rar.
Oamenii au început să se obișnuiască, încet-încet, cu noua denumire, căci pentru asemenea delicii culinare merită să facem un mic efort și să le numim corect, nu?
Mă amuză însă să cer ”ecleruri”, când în vitrină apar ”eclere”, și să primesc în schimb priviri nedumerite, ochi mirați și zâmbete pe sub mustăți.
Indiferent cum se vor numi, eu le iubesc și le voi păstra mereu în topul preferințelor mele pentru deserturi.
Tu ai vreo întâmplare legată de… limba română? 🙂 Te invit să ne-o împărtășești aici. Îți mulțumim!
