Trăim într-o perioadă în care viața normală a devenit un muzeu cu explicații reduse la ecoul: „Vă rugăm să nu atingeți oamenii din viața Dumneavoastră, pentru ca aceasta să nu ajungă la final!”
De altfel, misterele bolilor și căile de înțelegere a acestora au fost întotdeauna extrem de diferite, dar fascinante. Și bolnavul, și vindecătorul sunt plini de secrete și spectatoriali. Așa îi descoperim și în volumul „Cercul revelației” apărut la Editura Elena Francisc. Autoarea Olga Kharitidi dezvăluie discret inițierea și practica ei în domeniul șamanismului. Impresiile, observațiile cu privire la pacienți sunt relatate cu înțelepciunea conciziei și a obiectivității. Chiar și din această primă remarcă legată de tonalitatea scriiturii se poate depista influența șamanistă – manifestele, interviurile, detalierile ar fi la fel de relevante ca sunetele pe care le scoate un tenismen în timpul jocului.
Șamanismul permite de mii de ani intermedierea între lumea oamenilor și cea a spiritelor, oferind căi de vindecare a trupului și a sufletului. Sentimentele pe care le inspiră sunt extrem de diferite, dar, fără plusul de înțelepciune pe care l-am dobândit de la începutul pandemiei, mulți ar fi dominați în continuare de mefiență. Știința modernă a dovedit însă că nu are răspunsuri, mai ales prompte, la întrebările și nevoile oamenilor bolnavi. Doar această subliniere ar trebui să provoace curiozitatea și decizia multora de a cunoaște civilizația alături de religia șamanică în toate formele de manifestare (scriitoarea a avut acces la procedurile și ritualurile din Siberia).
Ținutul Belovodia e opusul Wuhanului. E un loc al vindecării care nu cunoaște nici măsura timpului, nici limitele umane. Se simte acolo o pierdere de densitate și un câștig al duhului; găzduiește destinderea destrupării. Încercarea noastră de a lepăda hainele contingenței va dezvălui o lume pe care merită să o cunoașteți. Veți fi la fel de surprinși ca orice intelectual care are tendința de a-i privi cu un aer de superioritate pe cei din jur. De pildă, Andrei Pleșu a rememorat cu respect momentul în care a descoperit că șoferul unui taxi poate dialoga competent după ce i-a oferit un răspuns din complezență: și anume că tocmai a terminat o carte despre îngeri. Cel de la volan era, așa cum a declarat, un căutător spiritual foarte documentat și deschis către cunoaștere în toate formele.
Paginile volumului „Cercul revelației” oferă un exemplu și o stare demne de urmat precum o regulă de igienă intelectuală, ca să ne ferim de virusul autosuficienței, pe care încercăm să îl surprindem în încheierea acestei recomandări de lectură prin cuvintele unui scriitor celebru.
Oscar Wilde ajungea la interesanta concluzie: „Fidelitatea în viața sentimentală este ca și consecvența în viața intelectuală – o simplă recunoaștere a eșecului”.
Alice
