Pentru că, de fapt, e un pleonasm întâlnit chiar și la persoanele care se pretind instruite.
„Apporter”, în franceză, înseamnă „a aduce”.
Iubitorii de câini, chiar și nefrancofoni, folosesc pentru patrupedele
dresate comanda „Aport!”.
Astfel, aflăm și noi cum câinele „aportor” fuge, la această comandă, spre „obiectul de aport”, spre a-l… aduce (apporter) stăpânului. Asta nu înseamnă că noi, oamenii, ne exprimăm corect când spunem „ne-am adus aportul”, un fel de „ne-am adus aducerea”.
Recomandare: dacă țineți să folosiți acest cuvânt, recomand formularea „Am avut un aport la construirea/succesul/finalizarea…” sau „Aportul meu la… a fost”.
În orice caz, să nu apară verbul „a aduce” lângă substantivul „aport”. Dar, surpriză!, este corectă exprimarea „contribuția adusă de mine… „.
Conform regulei de verificare pe care v-am propus-o, nu avem aport lângă aducere/a aduce, avem contribuție adusă. E bine :).
