Am contactat o zoonoză. Avea telefonul închis.
Diferența dintre cele două verbe nu este dată doar de un „r”:
L-am contactat pe antrenorul de la sala de fitness să-mi explice de ce până și la un exercițiu ușor am contractat o febră musculară.
În textul ilustrat, este vorba, așadar, despre riscul omului de a contracta zoonoze…
Ce spune dexonline.ro
Pentru A CONTACTA:
contactá vb., ind. prez. 1 sg. contactéz, 3 sg. și pl. contacteáză
sursa: Ortografic (2002)
CONTACTÁ vb. I. tr. (Fam.) A lua contact, a stabili legătura cu cineva. [< fr. contacter].
sursa: DN (1986)
CONTACTÁ vb. tr. a stabili legătura cu o persoană, cu un organism. (< fr. contacter)
A CONTACTÁ ~éz intranz. A lua contact (cu cineva). /Din contact
sursa: NODEX (2002)
Pentru A CONTRACTA:
CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la… ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de…, a se îmbolnăvi de…, a lua o boală… II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci2. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
sursa: DEX ’09
Observație
Cele două verbe nu sunt nici paronimice, fiindcă diferă și ca formă, prin apariția literei în plus (r).
PARONÍM s. n. (< fr. paronyme, cf. gr. para „alături” + onoma „nume”): cuvânt asemănător (nu identic) cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). Astfel: complement și compliment, aluzie și iluzie, glacial și glaciar, emersiune și imersiune, comunicare și comunicație, manifestare și manifestație, original și originar, familial și familiar, temporal și temporar, eminent și iminent, literal și literar, ordinal și ordinar, se înserează și se inserează etc. Unele dintre ele se pot confunda adesea între ele în vorbire. Pentru limba română sunt cunoscute lucrările Mic dicționar de cuvinte perechi, EAl, București, 1976, de Silviu Constantinescu, și Dicționar de paronime, E. Vox, București, 1995, de N. Felecan.
sursa: DTL (1998)
